joi, 4 februarie 2010
Spovedania unui mercenar
Prin acea minune a tehnologiei numita Facebook, acum 2 zile, un baiat din Statele Unite, de meserie conducator de tancuri, a dat de mine, printr-un qui pro quo bizar.Philip, ca asa il cheama, US Marine, plin de tatuaje pe bicepsii-i lucrati este departe de casa lui din Michigan, unde a lasat 2 copii: Crysta (2 ani) si Dimitri (4 luni), plus o nevasta (la fel de tatuata ca si el) si acum si-a stabilit resedinta in Germania, unde inca un an de acum incolo va participa la exercitii militare sustinute.Destinatia: Afganistan.
Ma prezint plictisita spunand ca sunt absolventa de drept, tanara aspiranta la mizerabila profesie cunoscuta si sub numele de avocatura.Nu i-a venit sa creada.M-a felicitat din start ca sunt plina de bani si n-am o grija pe lume.Ba chiar s-a mirat putin cand i-am spus ca totusi economia Romaniei nu este de prim esalon, asa ca a fi avocat in Romania poa sa insemne la fel de bine a fi sudor in America.
Ca sa nu ma cufund prea mult in detalii o sa va spun ca toata conversatia cu acest individ de abia 26 de ani m-a facut sa deschid ochii asupra unei lumi devenita fara stirea mea camp de bataie pentru supravietuire.Desigur, "supravietuire" este un termen relativ.Ce inseamna supravietuire pentru un american?Doua masini, inghetata la bidon,casa cu 4 dormitoare in suburbii, facturile la zi?Dar pentru un afgan?Urmatoarea productie de opiu de care depinde o familie extinsa de 10 persoane,un acoperis deasupra capului, o ruta ocolitoare prin blocada americana?
Dialogul cu el m-a cutremurat.Era o voce parca scoasa din filmele de 2 lei de la Hollywood in care povestea de baza este: "noi suntem baietii buni, noi ii aparam pe cei de acasa".Ii aparati de cine?De Osama pe o capra turbata tintind spre Casa Alba din sateliti?
Iata cateva extrase din conversatie.Cred ca scot la iveala mult mai multe decat ar putea sa faca orice judecata de valoare clandestina din partea-mi:
Georgiana: we have troops both in iraq and afganistan
Georgiana: the romanian army I mean....
Georgiana: it's all over the news when some of them return with the flag over the coffin...it's just horrific...
Georgiana: most people judge them..they say they are mercenaries for going out there
Phillip: im proud to be a merc
Georgiana: why's that?
Phillip: because, i make money doing what other ppl dont have the stomach for...
Georgiana: but do you believe in what you are doing?
Phillip : i believe in my family getting fed, i dont give two shits about iraq or afganistan
Phillip : u can quote me
Georgiana: this was something I just saw on tv or in the movies, but talking to you makes it all so real
Georgiana: it's like scary real...
Phillip : nah, it aint scary
Georgiana: yes it is...it is...because it's war...and it's stones and sticks against tanks...and there's dying and desperation
Phillip : well, i guess im glad im in the tank...
Georgiana: because I think the price you have to pay it's just too much, the price your family has to pay is even bigger
Georgiana: and you think tanks are indestructable or something?
Phillip : no, not by a long shot
Georgiana: are you willing to put your life on the line-no second thoughts?
Phillip : yeah
Georgiana: if there was any other way you could've stayed home, would you have done it?
Phillip : if i get fragged then my family gets $500,000, and yes i would have...
Georgiana: no money is gonna be worth shit if you're not coming back
Scurt pe doi:acest baiat se bucura ca familia lui va lua 500 de coco daca ajunge intre 4 scanduri.Ce mai, un chilipir.
Tineti aproape pentru partea a doua:
Phillip : yeah, but that buys alot of groceries
Georgiana : but that's no father, that's no husband nore son
Georgiana : this is just too fucking sad
Phillip : why, im not sad
Georgiana : you sound like you're completely brainwashed in this fantasy
Phillip : we all have to die sometime
Georgiana : that's what they tell you at training?
Phillip : no, its a fact of life
Georgiana : life is precious....love is precious..more precious than anything blood money can ever buy...maybe I'm just too soft for this
Phillip : its ok, its people like u that make it all worth while...
Georgiana: we all know the reason for the presence of those troops in iraq, afganistan etc....
Phillip : of course we do...
Phillip : i HAD a choice
Phillip : but i made it
Phillip : just remember that we're not the bad guys
Georgiana : yeah, the others are
Georgiana: says who????
Georgiana : the politicians?
Phillip : huh?
Georgiana : I don't give a shit about politicians
Georgiana : who says you're the good guys?
Phillip : i do
Georgiana : based on what?
Phillip : on my surroundings
Georgiana : I know your intentions are good, but your means are not
Georgiana : you're defending american people from the afgans?how's that...?they live well beyond the range of poverty, most of them don't even have...I don't know...what to eat from one day to the other
Georgiana : they aren't attacking you, you;re attacking them
Phillip : no, I Shoot Shells At Ppl for a paycheck.
Dupa conversatia asta, nu prea m-a mai interesat nici de Gigi Florea, nici de lipsa fardului de obraz de la baie si cu atat mai putin de propovaduirea dragostei si a pacii eterne de catre toti pocaitii.
Razboiul e o industrie ca oricare alta, masina de lupta, corporatia suprema.Toti acesti baieti care nu vor decat sa-l serveasca pe Unchiu' Sam sunt carne de tun pentru o cauza care nici macar nu e a lor.Toate mizeriile pe care le vedeti la cinematograf cu soldatii-masina....sunt mai reale si mai infricosatoare decat v-ati fi putut imagina intr-o viata de om.
Si ca sa-mi duc la implinirea promisiunea fata de tachist, aici aveti un link cu niste benzi desenate facute de el(acasa era grafician de benzi desenate horror/gore).Nu am avut rabdare sa ma uit pe ele pentru ca nu-s in aria mea de interes...dar cine stie...s-ar putea sa fie ceva de capu' lor.Desi e improbabil.
Pentru ca ,pana la urma,cine poate refuza ruga unui damnat?
Etichete:
afganistan,
mercenar,
razboi,
tanchist,
ultima dorinta,
UNchiul SAm,
USA
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
da, si eu aveam niste cunostinte din armata americana, iar dupa cateva luni de locuit in casa cu o familie de extremisti americani mi-am dat seama ca orice stereotip dus la absurd despre oamenii astia e perfect adevarat. si eu care inainte credeam ca sunt doar extrapolari de dragul umorului...
noroc ca am cunoscut si cealalta parte a baricadei.
cand folosesti cuvantul "extremist" , de obicei vezi un tip cu o esarfa peste gura iesit la plimbare cu pusca prin oras..dar da, asta era cuvantul pe care il cautam ca sa identific corect realitatea asta
Conversatia asta cu un soldat e la fel de lipsita de sens ca si conversatia intre un cantaret de opera si un manelist. Sau dintre o profesoara universitara si o prostituata. Ambii stiu foarte bine ca au o meserie de tot rahatul, dar nu-i intereseaza atata timp cat iese banul. E o alegere in viata pana la urma.
nu e vorba ca are o meserie de rahat,e vorba de seninatatea cu care se pune problema....adica...el imi spune: "daca mor,o sa aiba ce pune ai mei pe masa" si "remember, we're the good guys".pana la urma pe mine atata ignoranta ma sperie
Trimiteți un comentariu